aproape uitasem cum
să adorm în camera alor mei
cu mirosul gutuilor coapte
pe perne mari din fulgi de gâscă
pe patul cu
lăicer colorat pe care mama
îl așază peste mine
să nu îmi fie frig sau ceva
iar eu simt greu
timpul din el
dar tot vii culorile copilăriei
și mâna bunicii care l-a țesut
nevăzută din cer pe tâmpla-mi obosită

aproape uitasem că de-mi va fi din nou crivăț
mă va înveli tot mama
în casa părintească