|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Agonie
poezie [ ]
Tatălui meu
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Cătălin [armaghedon ]
2018-10-18
| |
Inima-i singură până în vârful degetelor
În tăcerea ei se-nclină cerul
Răbdând fiecare bătaie în ușile lui
Când tăcerea strigă: opreste-mă!
Nu se mai pot scoate cuvinte pe gură
Doar prin ochi se vorbește
Și noi trebuie să știm citi
Fiecare picătură de cuvânt
Revino-ți! Strigi. Revino-ți!
Dar cerul se deschide treptat
Ochii îți varsă ultimile cuvinte
Și taci. Și inima tace
Și în tăcerea ei te cheamă
Noi strigam: te vrem!
Dar și cerul te vrea
Cine oare va avea trecere în fața
CUVANTULUI rostit
 |
|
|
|
