Mă gândesc la tine mamă
Și privind la cer, văd liniște când sunt cu tine,
Nu-mi pasă de vânt, frig și ploaie,
Eu am privirea senină și-n inimă soare.
Merg pe o potecă în parc și văd frunzele,
Aduse de vântul lin pe pământ,
Cu multă armonie pe al cărării vânt.
Zborul lor pe sub ochii tăi plini de iubire,
Tu strălucești și ne-aduci fericire.
Pădurea se dezvelește de copaci
Și eu mă gândesc la tine, ce faci.
Vine din nou frigul, trece toamna,
Iar ne ia durerile și nu trece rana,
Ajungem acasă și-n sobă două lemne
Trosnesc în foc și eu gândesc poeme.