cât un purice timpul în care locuiesc
într-o absență aproape controlată
este tot o verigă a timpului universal în care
un singur cuvânt poate uni
viața cu moartea moartea cu viața
într-o prelungă cântare a tuturor și a nimănui
pe acoperișul blestemat al lumii umane

mă redescopăr umbră pe zidurile metaforei vieții
verbul mă urcă și mă coboară
unicul verb pe care-l pot asculta
atâta vreme cât încă simt că exist
indiferent de materia în care agit
steaguri albe către mine însămi
căutându-mi adevărata definire a întregii ființe

26 octombrie 2018