port în suflet poezia ca pe-o diademă
este ca o mângâiere de înger, aleasă
mă ține departe de tristețea extremă
să cad în capcană nicicând nu mă lasă.

mă unește cu lumea, mă ține aproape
de poeții iubirii, de naturi splendide
ca un magnet atrage lumina sub pleoape
și culorile speranței diafane, candide.

poezia mea-i adesea ca o arteziană
țâșnește din adâncuri până în înalt
alteori cu chip angelic de Sânziană
mă conduce de pe-un vârf pe celălalt.

acrobații de litere pe coarda eoliană
fac magii în mine veșnic să tresalt.