Mormântul nostru cel udat de lacrimile urmașilor
Atât de multe lacrimi încât pământul nu a mai suportat,
Atât de multe țipete, sicriul a fost zdruncinat.
Cavoul nostru de tablă, ruginit și măcinat.

Florile drept ofrande stau înfipte în nămolul tăcerii
Țipetele noastre din coșciugul uitării nu pot fi auzite
Plămânii noștri ne-au abandonat.

Sunetul fanfarei reverberează cu un ecou asurzitor
Lacrimile noastre de cristal au fost spulberate
Ofrandele și-au pierdut culoarea
Odată cu sufletele noastre putrezite.

- durerea contrastantă dintre viața pământească
și cea cerească.