Mă surp ca o fântână secată demult
până-n adâncuri de nisip,
izvoare din inima cerului
mă găsesc pe drumuri
şi alunecă la vale şipotind.

Se filtrează în mine comorile ascunse
cu lumina învierii,
femeie tu ai coaste furate
şi mă pedepseşti
ca pe o mamă, să te iubesc,
eu nu mă dezmint
iubesc mai mult decât pot.