nutresc să calc pe urmele lui Eminescu
el a umblat mereu prin pulbere de stele
descopăr fericită că m-am ales cu
amintiri complicate și bune și rele.

Luceafărul mă-nvață patria s-o iubesc
s-o port cu cinstire în inima mea
munți lunci și mare aici se întâlnesc
neamul moștenește o norocoasă stea.

constat că ne-a hrănit aceeași sevă
din arborele vieții plin cu rădăcini
cu ramuri care au făcut adesea grevă
să se scuture de norii otrăviți cu vini.

opera lui e tezaur, neasemuit miracol
înțelepțește suflete ca un divin oracol.