bună dimineața
spun repetat
de fiecare dată când se deschide ușa,
- urâți suntem amândoi! adaug
- cum? întreabă ea
- nu vezi cenușa lăsată de timp
pe fețele noastre!
plouă cu ani pe trupurile uscate
să ne dezbrăcam de tăcere,
intrăm în pielea personajelor ce suntem
două umbre pe tărâmul iernii
invit partenera de dans acrobatic
la brațul căreia parcurg viața
- unde am lăsat sărutul?
- unde am lăsat iubirea?
nu-mi răspunde, nu mai este timp
ninge pe morminte