Negur- alburie plutește subtil
Peste lacul ușor tremurând,
Orizontul se topește umil
Și curge în picuri de taină,
Iar eu biet suflet de copil
Îmbrac a toamnei haină.

De ce să port eu haina grea,
Sa-nec în mine dansul verii
Și cantecul de pitpalac
Din liniștea din zori și-a serii?
De ce să las eu ce-am mai sfânt
Spre coacere sub un veșmânt?

Și-oftez adânc: se duce!
Tot ce-i mai pur în noi, ușor se duce...
Vai ce-aș dansa acum în ploaie,
Cu pletele în vânt bălaie,
Să simt mirosul florilor
De la venirea zorilor!

Dar timpul curge vrei-nu vrei
Și mă ivește-n fața ei:
Eu pierd aroma florilor
De la venirea zorilor,
Dar simt parfumul ei.
Și Cupidon din piept
Mi-a scos săgeata.