Un tren întârziat în miez de noapte
Mă poartă tot mai rar prin locuri unde-am fost
Iluzii tranzitează gări deșarte,
Pe străzi o umbră mai visează fără rost

O ploaie ancestrală mai străpunge
Cenușa arsă de-amintiri, de plumb și foc,
Nu-i nimeni prin oraș să mai alunge
Un câine vagabond ce poartă nenoroc

Mai vin încă odată de departe
Ca să găsesc niște răspunsuri la-ntrebări
Mai moare o iubire-n miez de noapte,
Și-o umbră beată mai coboară niște scări