agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-11 | |
A fost odată un bărbat cu pălării alese,
Purtate cu eleganța unui Star American, Un om frumos, înalt, glumeț, Curtat adesea de doamnele fâșnețe… Plin de viață și de aventuri, Dar cu secrete bine ascunse sub haine îndrăznețe. Bunicul era un om de-o bunătate rară, Un ungur cu o veselie nativă ieșită din comun, Fuma mereu tutun de bună calitate căci se respecta, Iar prin perdeaua fumului de la țigară Decodifica caracterele interlocutorilor, Și umorul,pe loc izvora. Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei mele, De vacanțele petrecute la bunicii mei dragi, Alături de oameni,copii de la oraș sau verii de la țară Și de bunicul meu vesel, actor fără atestat, Care pe toată lumea distra, Făcând pe oricine să uite de grijile de acasă sau din sat. Două vorbe spuse în limba română, Trei sau patru cuvinte spuse în limba maghiară, Ca noi copiii să auzim doar ce trebuie… Căci de curiozitate urechile la glume ciuleam; Au fost minunate nopțile acelea de vară Când pe veranda casei de la țară Se râdea patetic cu șiroie de lacrimi, Râsete cu ecouri prelungi, până la capăt de sat. De moarte se temea cu-adevărat bunicul, Și când o cucuvea rătăcită cântase în fața casei lui, Bunicul îngrozit luând în serios avertismentul, Tăiase pomul,ca să alunge ghinionul ce îl obseda mereu, Făcând memorabilă,a lui reușită. O, cât s-au mai distrat apropiații bunicului De această întâmplare super comentată Și mai în glumă, mai în serios, bunicul oftase ușurat, Dar de ce i-a fost frică bunicului tot n-a scăpat, Așa,cum nimeni de moarte nu scapă. Strivind cuibul cucuvelei din copacul căzut la pământ, Mai târziu spiritul teluric s-a răzbunat, șușoteau vecinii, Casa bunicilor a fost demolată,de comuniști… Acțiune fatală pentru bunicul, Care neputincios în fața sorții a abdicat, N-a suportat schimbarea impusă de stat… Iubise prea mult casuța lui mică și vecinii din jur, Așa că,râsul patetic i-a fost și el demolat. Amintiri vesele și triste fără voie încet mă cuprind, Amalgam de trăiri,în valuri de timp, Lecții de viață și un bunic neuitat. 10-02-2019
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate