stropi de petale
de lună,
vise de nisip,
norii timizi risipesc negura
nedeslușită a părerii de rău,
nimic nu mai contează când
renaștem dintr-o înfiripare
a cocorilor tineri,
marea e o mătase
care așteaptă cuminte
fiorii furtunilor,

se vor deschide aripi noi
spre șoapte de fluturi albaștri,
ne vom preface în stânci de soare,
iubindu-ne incognito în mijlocul
lumii dezlănțuite,

câteodată o zi de primăvară
înseamnă cât o viață,
cât o lume necunoscută
gata să ne cuprindă
într-o închipuire
de dragoste.