De la fereastra mea pornește orice stradă,
Și Via Appia și Königstraße,
Champs-Élysées și Zeltnergasse,
Nevski Prospekt, ba chiar și Drumul de Mătase.

Îmi e de-ajuns pe toate să le-nchipui,
Cu ochii-nchiși, că le străbat îmi pare,
În juru-mi naște-o lume fiecare,
Ce-și cerne-n vid – de mă trezesc – nisipu-i.

Văd drumuri nostime, cu noduri împletite,
Poteci de țară, bulevarde grandioase,
Strâmtori suite-n munți, vijelioase,

Sau drumuri de oraș, mai liniștite,
Cu teatre, cafenele, cârciumi pline;
Tu ești ca Roma, căci toate duc spre tine.