săbiile au ieșit din uz, dar spaima e prezentă
e mereu însoțită de ticăloșie, hoție, ignoranță și răutate
cum e să stai tot timpul sub amenințare
cu spaima cuibărită în sân?

cuvintele minciunii atârnă ca pietrele de moară
ce macină ultima brumă de adevăr
suflându-i pulberea în cele patru colțuri
să i se piardă și numele și neamul

dintre toate formulele sacre folosite
una singură mai dăinuie scrisă cu sânge în carne
“mi-a fost dor de tine” e mai valoroasă decât tot aurul din lume
și e cea mai bună platoșa pentru lupta zilnică

când oare o să putem rosti iar fără să ne fie frică sau rușine?
să ne destăinuim dorurile cu smerenie
fără teama de a ridica împotrivă
toate armatele cuvintelor goale de conținut

când trecutul devine muzeu și tu pe plimbi prin camerele goale…