smulge-voi rădăcinile neamului și le voi da hrană porcilor
alunga-vă-voi din paturile și din cugetele voastre
și se va vedea dreapta voastră credință
zise Ucide-l Toaca frecându-și mâinile însângerate

și după cele șapte molime abătute asupra neamului și după ani de chin
foametea, ura, nimicnicia, uciderea pruncilor, hoția, minciuna
inimile își smulgeau rădăcinile, care plângând
care cu sufletul pustiit și cugetul ros de îndoială și plecau

pribegie scria în colbul urmelor pașilor
și urgia se abătea asupra celor ce nu se dădeau plecați
biciuind trupuri bătrâne și tinere de-a valma
pârjolind căile de plecare, de întoarcere

hotarele sunt doar vâlvătaie și flacără
lacrimile au secat și cu ele s-a dus și umbra verdelui
pustiul mușcă halcă din trupul schilod
și vaietele se preling în moarte

ne-ai otrăvit diavole! ne-ai spulberat în cele patru zări
ne-ai măcinat în piua necazului dar sufletele noastre tot nu le-ai luat
ici, colo candela speranței pâlpâie în noapte
odată și odată va veni și judecata ta

și din toate inimile rănite și rătăcite se va revărsa lumina pedepsei