La sânul vremii clipa-i blândă-n frică
umblând cu rana-n umbre și deschisă
ca o corolă ce s-o-ndupleci zisă
când adevăruri mușcă, ne urzică.
Dar gândul, de nimic, de cuget clisă
nu ne abate-n glia ce-i amică
a timpului ce chinul cărnii strică
de cântă-n tine lebăda promisă.
Infern de muzici de tăceri se-aude
interioara pasăre de-a isprăvit
cu toate-n duh a lutului tău trude.
ÃŽn ochi de Dumnezeu de te-ai privit
și oglindindu-te acolo,-s nude
de rugăciuni tristeți ce-au istovit...