îmi exprim trăirea în poem liturgic
nobilul soare mă mângâie pe tâmple
de săptămâni aștept extazul demiurgic
în viața mea minuni să se întâmple.

umblu desculță strâng rouă pe picioare
mireasma ierbii să-mi pătrundă în sânge
izvoarele credinței îmi umplu ulcioare
un fel de agheasmă ce flăcări le stinge.

în mijlocul naturii mă simt în altar
soarele îmi ascultă confesiunea
undeva pe-o stea am un avatar
îmi îndeplinește destinul, misiunea.

speranța din mine are trupul vânjos
topește în raze sentimentul grunjos.