se plimbă dorurile în calești cu cai
bucuria umple cărarea pustie
nerăbdarea cosește tufele cu scai
cuvântul tresaltă pe albă hârtie.

în creștetul nopții răsună viori
privesc resemnată cum luna pălește
lumina-i de cleștar tremură-ntre nori
cu trena de stele prin mine pășește.

pe scene de viață se confruntă măști
în cremenea stâncii cioplită-i iubirea
scenarii de poveste răsună în căști
limbajul de clopot anunță izbăvirea.

gânduri vibrează inspirate de muze
săruturile tandre-s giuvaere pe buze.