credeam că speranțele sunt polen de flori
că fericirile sunt ninsori de petale
credeam că frământările sunt ruperi de nori
și că tristețile sunt cioburi de cristale.

credeam prieteniile livezi cu mere coapte
că nostalgiile sunt lacrimi de viori
credeam că viața e doar miere și lapte
că euforiile sunt sunt stele de ninsori.

în ce să cred acum în stare de alarmă
îmbătrânesc și crezul e flacăra de foc
e lumânarea ce se stinge fără Karmă
iluziii deziluzii își fac în sânge loc.

azi cred că siguranța e un fel de armă
pe care-o ții la piept ca pe-un noroc.