când îmi zâmbești mi se întâmplă aurul
afund argintului tristeții mele

zidindu-ți absențe în odaia pentru doi
urma ta e o tăcere
și-un diamant scos din stâncă

piatra de a fi
Sisif nu o urcă decât o singură dată

pe vârful muntelui existenței
dorm oameni fără de sânge

putrefact se declină în carne logica neființei...