lumini mă îmbracă în mătăsos fald
sărbătoarea cuvântului e o feerie
transpusă-n poeme cu sclipiri de smarald
nici urmă de tristețe sau furie.

nu mă amăgesc cu cuvinte deșarte
hrănind cu vise o lume imperfectă
dar știu că sunt datoare cu o moarte
că dincolo de viață e lume selectă.

trimit către arhangheli acatiste
invoc iubirea lor fără păcate
invoc iertarea gândurilor anarhiste
să cumulez în suflet reflecții fermecate.

urmez și eu drumul care duce la îngeri
credința mă dezleagă de grave constrângeri.