aveai dreptate: cei care pretind că sunt singuri
sunt visătorii;
cei normali nu se încurcă în filosofii.

Ei zic imediat: uite, dacă aș fi cu tine pe o
insulă pustie, la un moment dat, ți-aș ceda:
ți-aș da de mâncare și ți-aș spăla hainele,
ți-aș șterge picioarele cu părul meu lung.
(și apoi ți-aș usca portofelul).

Noi, soră, de ce nu suntem așa?
Și dimpotrivă, un apendice al societății;
o limbă moartă, de scris poezii.
Am iubit cu ea, foarte frumos, n-am ce zice
dar, în afar` de copii, rău am zbârcit-o!
Noi, dezlegați din peșteră tineri, dar niciodată ajunși la lumină,
în comunitatea celor aleși,

mereu pe drum, ca o profeție de neînțeles
în care Dumnezeu și Satan își trimit inimioare pe chat
și își dau block totodată.

Soră Rusia, n-am cu cine muri
și tu ai de muncă enorm la serviciu.