nu existau diferențe vizibile între noi
tu dormeai de obicei goală cu fața la perete
eu în diagonala planetei
tu mă vedeai neclar din celălalt capăt al meu
oricum
destinația noastră era la aceeași mansardă
mereu

fereastra ta era de vitralii
când apusul se spărgea perfect
în cioburi violete, pătrate
la mine noaptea căpăta volum
când se apropia prea mult
de intensitate

uneori ne asemănam atât de tare
încât păream aceeași
pasăre pe o sârmă de aer înaltă
echilibrând orizonturi concrete
între prezent și lumea cealaltă
doar penele se desfăceau în zboruri
eliptice și dese,
dezvăluind ritualuri secrete,
primitive,
perverse