atunci când am deschis ochii prima dată, am văzut lumea
cu toate că nu am înțeles mare lucru
și de câte ori i-am închis, am furat tot ce am văzut
și-am aruncat în închisoarea amintirilor

primul chip, primul surâs, primul sărut, totul e acolo
printre mii de alte amintiri prizonieri
chip lângă chip, surâs lângă surâs, toți cei iubiți sunt acolo
și mă plimb pe acele culoare deschizând când și când ușa unei celule

dacă fiecare are o închisoare
atunci fiecare dintre noi se împarte
în tot atâtea amintiri deținuți
și mă întreb: pe noi cine ne mai eliberează?

să nu mori înaintea mea luându-mă cu tine în uitare…