va veni cu siguranță și acel moment
în care mă voi sătura de scris
poezii și voi trece la testament
scrisorile mele de azi
vor fi atunci închise spre nord
spre casa în care
nașterea a dat lumii
un copil minunat cu ochii foarte

albaștri

Lui
pentru că ridică norii mai sus decât sunt
îi voi lăsa toată puterea mea
și lacrimile
să plângă cu lacrimile mele verzi
și să-l doară cât mai puțin
cât mai puțin

puțin cu puțin
va aduna de o poveste pe malul mării
unde locuia cu mama Lui care
dimineața râdea mult
iar el spunea că de la râsul ei fericit
va crește mândră și deasă
pădurea