În geam răsare luna plină,
Sufletul îmi este golit de lumină,
Acum se întîmplă o bucurie,
Crăiasa nopții îmi vorbește doar mie.

Ascult tăceri, povești inedite,
Cu luna la sfat îmi par infinite.
În tămple îmi bat ciocane de dor
AÈ™ vrea sa te strig, dar glasul mi-e gol.

Doar tainile nopții sunt simple și grele
De vrei să înțelegi, vorbește cu ele,
Așa cum odată, copilă fiind
Priveam la fereastră copaci adiind.

Și greierii căntă prin ierburi de vară
A lor armonie răsună în seară,
Prin toată peluza sclipesc licurici,
O tu,lună plină,mai stai pe aici !