Parc-ai trăi mai multe vieți deodată,
senin și sceptic, prins de bruma vârstei,
când anii ți se-așază-n forma cârstei,
și fiecare snop e-o altă soartă.

Tot drumul tău se-nchide-n urma-ngustei
strădanii către gloria deșartă,
căci din minciună nu poți face artă,
nici lan bogat în zodia lăcustei.

Nu mai fi trist, e dat să treci prin toate,
să te apleci ca spicu-n vântul vremii,
făr’ să te pierzi prin lumi debusolate,
deși te-mpaci prea bine cu boemii.

Adună clipei mierea frumuseții,
să-ți îndulcească visul bătrâneții.