mai cu seamă
nu spune nimic
nu spune
fiecare cuvânt
se va întoarce
împotriva noastră
arătându-ne cu degetul
înmuiat în întuneric
pe urmă poți pleca
spre tărâmul
care nu mai există
nici măcar
în închipuirea ta
ostenită de aşteptare
unde sunt cântările
ce ne gâdilau
urechile fragede
şi larii veghind
în ziduri acum prăbuşite
le vei afla sub pleoapa
însângerată a zării
unde vrei să-ți clădeşti
culcuşul de aur
şi ghimpi?
niciodată
omule mândru
niciodată