Erau umbre, praf, certuri,
anii de liceu, lumea studenților...
Erau zilele cu gașca, singurătățile,
fetele&băieții...
Erau hainele de la părinți, minciunile,
muncile, temele,
și deziluziile,

și deziluziile,

și deziluziile,

și deziluziile îi intrau în sânge,
în codul genetic al muritorului.

Nicio lacrimă nu a avut rost!
Nicio zbatere nu i-a vindecat
aripile crescute în tăcere,
prea mici,
prea verzi
pentru aceste străzi goale!

Aceste uși închise
prin care creaturile libertății
își adunau plata de sânge,
pentru un ideal de eliberare
prin fugă de timp&înțelepciune,
și deziluzii...

Deziluziile
îi adunau prietenii
în locuri umbroase,
în mici case de speranță
din care nu au rămas
nici legendele...

Doar transpirații,
vise,
și nepăsare...