îmi e dor de tine
băiat cu oase de vânt

vorbele tale vindecau
precum frunzele
de leandru
cu un zâmbet luminai
universul nostru
de porțelan

astăzi te-aş lua de mână
să păşim împreună
printre ramurile
înalților arbori

unde îți aveai cuibul
de mătase și umbră

pe atunci
nu aş fi îndrăznit
dar acum

acum e târziu
şi totul e permis
nu-i aşa
în război
în dragoste
şi în frică