poeții sunt trişti
în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare a existenței
lor la fel de iluzorii
ca şi bunăstarea voastră
poeții sunt trişti şi singuri
cu foaia de hârtie în față
ca o poliță de asigurare
pentru riscul de a înnebuni
neștiuți neîmpăcați nealinați
proscrişi învinşi trădați
uitați mințiți umiliți
aşadar lăsați poeții în pace
să facă ce ştiu mai bine
să moară pe limba lor