Mă uit în depărtare
Și văd cum lumea are o părere,
Dar nu mai am răbdare
Că peste tot e durere.

Încerc să fac un pas în față
Dar ceva mă trage-n spate,
De toate mi se face greață,
Dar n-am frică de moarte.

Merg acasă și zic "lasă",
Mâine poate e mai bine,
Dar totuși e speranță falsă,
De ce mă mint eu pe mine?

Tineretul iese-n drum
Vor lupta și vor învinge,
Dar văd acum un om nebun,
Ce altă cale-nvinige.

De ce să crezi iar în povești,
Să crezi că-i ușoară viața,
Acum te naști și iar tu ești
Un om fară speranță.

Acum viața noastră e un mit,
Ce pătrunde cu durere,
Pe pământul cel scârbit,
Plin de mizerii și rele.