Când vezi un înger trist
cu aripile frânte ca un artist,
ce rătăcește-n visul iubirii
cu lacrimi în ochii suferinței,
nu lasa să plece a lui privire,
spre locul în care nu-i iubire.
Fă-ți curaj și ajută-l să zboare,
rana dureroasă să nu-l doboare,
și nu te teme de-a lui putere
alină-i rana cu multă plăcere,
și-nălțate cu el spre norii albi,
spre alte iubiri cu nuferi dalbi.
Încă nu-i prea tarziu și poți să speri,
vise și speranțe îngerului să-i oferi,
cu cuvinte dulci iubirea ta arată
și domnul îți va da și ție iubirea lui toată.