Dumnezeu m-a născut
într-o dimineață de duminică
era o zi caldă
de toamnă abia începută
s-a aplecat la urechea mea
și mi-a șoptit să te caut
și să te iubesc cu grijă
pe nerăsuflate
cum nimeni nu a mai avut parte
pe tine femeia cu o mie de brațe

îți spun că îmi pare rău
și sângele dă să țâșnească din carne
mi se umflă venele și dă să se spargă
și toată dragostea mea pentru tine
ca niște șerpi gonește pe sub piele
sau se înfige adânc în oase
doar nisipul de sub picioarele noastre
e din ce în ce mai amar pare mai aspru
și drumul de piatră care se tot duce
încontinuu spre soare apune
se tot insinuează pe sub suspine
pe sub privirile noastre oarbe
e ca și cum ne-am fi luat dintr-odată
concediu de la viață și am fi plecat în munți
soldați deja învinși de noapte și cărați în spate
de niște femei uriașe îmbrăcate în alb
bolnave de lună și de floare albastră

miroase din ce în ce mai mult
în mine a somn poate și a părere de rău
mai miroase și a gri a mocirlă sau hău
și urlu cu lupii ca lupii tragic sau zbier
în genunchi sub o icoană de cer

o, biata mea soartă, norocul meu chior
cât de multe lucruri frumoase aș fi putut să dorm