zdrențe de gânduri cu meșteșug cârpesc
Cămașa de lumină s-o îmbrac de Paște
în altarul soarelui mă spovedesc
sărutând icoane și sfintele moaște.

acul suspinului străpunge și lemnul
din cuvânt lemnos îmi croiesc o cruce
Dumnezeu în ceruri îmi arată semnul
care în nemurire curând mă va duce.

adorm pe cuvântul moale ca o pernă
și visez că sfinții se roagă pentru mine
să evit căderea în prăpastia ternă
urcușul pe Golgota să-l sfârșesc cu bine.

în vîrf pe creste mă așteaptă Hristos
i se scurge din palme sângele mustos.