Am coborât în stradă, am tras aer în piept și am ascultat fericirea
Ea are buze moi, păr cadrilat și ochii căprui
I-am trimis un sărut fictiv și-am plecat hotărât.
Dimineața se lăsa sedusă sau poate că mă încerca

Cafeneaua își aștepta clienții. Își netezea pletele verzi,
Ȋși etala frunzele cu dezinvoltură și filtra lumina cu arome puternice
Mi-am comandat o cafea și m-am așezat la masă
Lângă mine, perete ducea în spate o mulțime de miniaturi și crochiuri

Cafeaua era delicioasă, Tia Peltz îmi surâdea drintre liniile simple
Lumina indecisă se lăsa când pe un picior când pe celălalt
Dar timpul nu mai are răbdare, fluieră în stradă și bate din picior
Așa că mi-am achitat consumația, am ieșit și mi-am zis că vremea frumoasă trebuie trăită