Nu s-au oprit niciodată să-și spună mai multe cuvinte,
banale sau nu, duioase ori stinse în zâmbet,
se salutau respectuos și treceau mai departe.

Rămâneau în urmă o umbră de lună, un dor necuprins,
o întâmplare scormonită până la măruntaiele frigului.

Și totul se petrecea la intersecția unui vis.