am auzit că te-ai îmbolnăvit.
nu mai am unghii,
sap cu palmele pământul
reavăn
comandantul adoarme cu genunchii la piept,
vorbește în somn,
îl învelesc cu o manta pentru care nu trebuie să dau socoteală nimănui
nu-i place munca în favoarea comunității.
dimineața îi zic:
sir,
ați ales cea mai proastă poziție,
copilul din dumneavoastră probabil își aduce aminte
de mamă,
aseară ploaia m-a făcut să înțeleg spaima pământului,
setea
mi-a umplut cascheta,
pe săturate am băut tot dulcele
din cer
nu se auzea nimic,
chiar dacă ar fi trecut cei patru îngeri,
întunericul,
fumul lăsat de câmpul pârjolit fără noimă
i-ar fi făcut nevăzuți
privirilor noastre, în așteptarea
avioanelor f-35, promise de trump,
într-un singur val,
de la baza aeriana hill din utah,
un doctor și cel care semnează certificatele
m-au pus sa deschid gura,
mi-au scos limba încărcată
de înjurături,
m-au întrebat
ce fac singur, treaz, pe marginea șanțului
scriu scrisori
pentru cei norocoși,
mi-am curățat arma,
i-am pus numele tău deși nu se cuvine să știi
că unele lucruri pe care le fac n-au pic de onoare,
dumnezeu a contramandat atacul final
în timp ce zborul lăcustelor hasil era în plină desfășurare,
după părerea experților,
încă nu știm ce înseamnă adevărata iubire.