pisica aceasta vârstată în albul orbitor al galaxiei LC 25
care stă în balans pe coșul de gunoi din parc
n-ar exista fără irișii mei

abia acum au demonstrat că prințul Kant avea dreptare

banca pe care am stat ținându-ne de mână/ luna histrionică
taximetristul din Sao Paolo care-mi flutura agenda cu poeme
sensul penultim al vacarmului terestru
căprioara hieratică de la marginea drumului într-o dimineață sticloasă
ochii ei
senzația că exist
că ești într-un mod inefabil

și lumea este doar un ping-pong între noi