dintr-o dată din vechiul om a apărut omul nou
cu o apetență să facă totul la modul simbolic
când m-am lepădat de simboluri
am putut să simt carnea pământul
și bucata de lemn putrezit
am putut să plec pe un drum
în care am auzit mușcă fără teamă
pierde fără regrete riscă totul
pentru că totul nu înseamnă nimic
bea din sângele meu ascultă cum curg
în liniștea din tine de miliarde de ani
omul nou vrea să devină omul vechi
în cel mai dorit regres al materiei
cu bucuria miresei care pe youtube
îi dăruia viitorului mire ochelari
în sfârșit putea sa vadă toate culorile
din buchetul de flori și ochii ei verzi
i s-a tăiat răsuflarea de fericire
ciudat sentimentul ăsta de beatitudine
nici nu-ți dai seama când se sprijină
pe palpabil și când pe un gest
care nu poate fi filmat cu o cameră normală
ca și cum văzutul și nevăzutul fac schimb de tură
iar simțurile tale sunt programate
să recepteze toate semnalele din univers
nu trebuie să știi toate butoanele ca să trăiești