agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3118 .



jucării orfane
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pitpa ]

2020-03-09  |     | 






camera
a devenit un vagon al unui tren personal
jucării rupte/murdare/orfane
îmi țin de urât
un vagon de unde copilăria a coborât ceva mai devreme
nici măcar nu-mi amintesc cine m-a urcat în trenul ăsta
și care e ultima stație

jucăriile alea fac ochii mari
de ele mi-este cel mai frică
pentru ziua când vor învăța să întrebe

dacă încep să-mi bubuie urechile
șuieratul vine dinlăuntru
străbate gâtlejurile unor ființe bizare
ca prin tuneluri cu o acustică halucinantă
eu la 6 ani
eu la 18/la 30/la 60
eu bătrână/eu
și mai bătrână
eu/fără nicio vârstă

este de mirare
cum ființele astea trec una pe lângă alta
dar nu se bagă-n seamă/parcă nu s-ar cunoaște

între cei patru pereți
liniștea se adună grămezi/frica
își umflă plămânii cu ele

mă apropii de o balerină mecanică
îmi place că ține-ntre degete fire de praf
când se bălăbăne în jurul tijei care o traversează
îmi dă și mie din praful ei

e bun la gust praful
știu asta de când mergeam în patru labe
îmi umpleam câte un pumn cu țărână
îl duceam la gură fără nicio rigoare
de pe-atunci mi-am învățat stomacul
să-și roadă sila

cât suntem mici/ fără discernământ adică
mâncăm una alta
pe urmă ne facem mari așteptăm trufandale
ne crește nivelul de înțelegere
sau ce

am crezut că o să vii înapoi
că liberul-arbitru nu e decât un ștreang răsucit în jurul absenței
și nimic mai mult
am crezut în statistica morților vii și a viilor morți
mai mult decât dispărutul gogol
asta s-a-ntâmplat în preistoria solomonarilor trăitori
la marginea științei de-a supraviețui
acum
mecanicul acestui tren improvizat
trage el însuși semnalul de alarmă
să mă cobor

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!