mai întîi că spun ce urăsc poeții
te iubesc, baby
poeții spun că iubesc pentru că tu ești perfectă
că ești minunată și că țîțele tale îi urcă la cer și
păsărica ta în rai, ce știu poeții

un electrician face prize un arhitect ziduri
un polițist ziduri grele un corcoduș flori
și florile fac fructe care se coc numai un iubit
face vise în care tu întinerești

în care orice rochie de anul trecut e nouă și
părul îți stă cum vrei tu și păsările trec pe cer și
îți lasă o goliciune mai adîncă decît cea pe care
ai simțit-o despuiată în fața masculului
care te amenința cu cuțitul

pentru că poeții nu știu
că iubirea vine odată cu înșelăciunea
poeții nu simt ce simte pulărăul
cu care îți înșeli iubitul
poeții doar dau din gură și spun că nu mint
și nu te-ar ține de mînă cînd i-ai înșela

pentru că ei au mereu dreptate
pentru ei nu există alți ei ca un vișin care spune
că doar vișinele lui au gustul culoarea și experiența
vișinelor

poeții nu sunt ca vișinii dar nici iubitele lor
mai simplu decît atît
vișinii nu se iubesc cu alți vișini
patul meu cu patul tău
dulapurile cu alte dulapri iubirea
e doar o experință trecătoare ca moartea
definitivă eficientă terminală și

după
se vorbește la un pahar cum
a ucis bruma florile
cum a ramas coada marmotei întreagă după camion
cît de tare și mult s-au iubit

cum sîngele îmi curge în vene ca un plîns
împins de aparate și
sub fiecare unghie am pe bune
o mică fotografie cu tine