S-au găsit inimi blindate la matineu.
Mașină de gloanțe oarbe la capătul holului.
Pe pereți erau desene cu zei înghețați.
Mi-am pus mâna la ochi, era mai mult decât știam.
Tot ce pot să spun e că nu mai era nimic bun.

Când întorci moneda, pajura, vine o boare de fericire.
Frigider fericit,
televizor fericit,
chip fericit.

Cine mai visează pești de sticlă peste televizoare 4k?
Cine mai are blugi în semn de generație?
Învârt degeaba moneda, nu e mașina timpului.
Dimineață e atunci când ridic pleoapele într-o lume dureroasă.
Ce rost are tânguirea în poezie?
N-are rost, dar se găsește!
Inimi blindate la matineu, păpuși ieșite din vis.
Mășină de gloanțe oarbe, spaimele plictisului cotidian.
N-are rost, dar se aude!