zăbovind așa printre raiuri
am vrut să ajung la un compromis
cu demiurgul
într-o inerție edenică de primăvară
m-am oferit să-i îngrijesc magnoliile toate
dar să mă lase vrăjit și
de brațele femeii goale
smulsă artistic din coaste
înainte de inefabilele păcate
predestinate

vreau să-i ating puful pielii de fluturi
să-i gust seva pură e inocenței
să-i miros nervii de la începuturi
să mușc din lutul fecund al facerii Evei

să ascult harfele îngerilor
printre mărunte, pământenești orgolii
să-mi renască ereziile dragostei
la fiecare înmuguriri
de magnolii