inima ta e albă
și se împurpură doar când își desface penele spre amurguri timpurii
inima ta e purpură doar în înalturile iubirilor spulberate
fiindcă dacă ar zbura razant cu pământul ar prinde dorul de iarbă neîncolțită
și ar săgeta-o năprasnic
mireasma telurică a mitului

inima ta e albă.
e porumbelul prea obosit
aspirând în puritatea sa absolută
spre o dragoste prea înaltă pentru aripile
lui sângerânde