sunt o bucată de asfalt
ieri mai eram încă o piatră ruptă
dintr-un rai de planetă
mă lăsam călcat de trăsuri, de cai și de vânt
de tocuri de dame, de chiștoace de port-țigaretă

azi nu mă luminează nici felinarele prin iadul
cu coarne răsucite de fum
iar noaptea mi-e tot mai deasă și mai aproape
și stă tot mai lipită de mine
pe trupul de caldarâm

altădată eram liber ca o piatră aruncată dintr-o cetate
eram o idee înaltă, catapultată,
azi sunt zidit într-o smoală
peste trotuare cu oameni bizari
crescuți din asfalt
dintr-o materie moartă, întunecată