Îi plâng în gând salcâmii
Plecați tăcuți spre glie
Cântând în șoaptă psalmii
Cu vers din Biblie.
Melodios răsună
A lor sfânt conținut
În văi bătute-n lună
De ploie și de vânt.
Apusul e-nceputul
Și răsăritul moarte
În ton, tot renăscutul,
De viață se desparte.

Îi plâng în gând salcâmii
Tot fredonând versete,
Și-și scutură a vremii
Nostalgice falsete.
Strigând de neputință
Plângând cu-ngândurare,
Se-abate-n suferință
A ființei luminare,
Pășind în iadul veșnic
Se-aruncă-n absolut
Un suflet de ibovnic
Remodelat din lut.
Eternu-i este casă,
Mormântul așternut,
Salcâmul credincioasă
Lampă-n necunoscut.