savurez cafeaua în salonul cuvântului
rotocoale de fum scot pe fereastră
gânduri negre las în seama vântului
să le împrăștie în zarea albastră.

sunt la cenaclu cu poeți de seamă
sufletul meu este copleșit de emoții
nu știu de tristețe și de teamă
iubirea de vers o împărțim cu toții.

cândva mă voi zidi într-un poem
să mă citească noaptea stelele turcoaz
n-am încetat nicicând să fiu boem
chiar dacă lacrimi mi-au curs pe obraz.

citesc poezie mănânc poezie pe pâine
versul îmi deschide calea către mâine.