Pieptănându-mă din zbor,
Răsfățat colindă vântul,
Peste deal,peste izvor,
În amurgul înserării
Roșiatic călător,
Vrea să șteargă orice nor,
De pe cerul singuratic.

Păsările în cuibul lor,
În tăcere îngrămădite,
Stau pitite de cu zor,
În frunzișul lor prieten,
Visând ca orice muritor
Hrana pentru puișori.

Pe cărări întortocheate,
Umbra nopții se prelinge,
Alungind utopic forme.
Vântul în rate îmi aduce
Izul câmpului în nări
Și pe umeri roua rece,
Să nu uit niciun decor.

De pe deal coboară în vale,
În ecouri răsfirate
Frământări din stâna veche,
Cu lătrături asortate
Și talăngi cu glas de noapte,
Căzând leneș peste toate,

Stelele îmi trag cu ochiul,
Rând pe rând,când se aprind,
Pasul nu vreau să-l întind,
Fiindcă simt în piept tot raiul,
Miruit cu duhul sfânt,
Creștinească stare a nopții, lăcrimând.

Din cuibarul enigmatic,
Mândră a răsărit și Luna,
Brodată în catifeaua nopții,
De-acum am însoțitoare
Și muză în visurile sorții,
Poate îmi văd și strănepoții,
Să le povestesc trăirea,
Să le desenez amurgul,
Cu aripi veșnic călătoare.

07-06-2020